miercuri, 25 ianuarie 2017

AUTOCUNOAȘTERE SI DEZVOLTARE PERSONALA

                        

                    Cunoașterea si acceptarea de sine sunt variabile fundamentale in funcționarea și adaptarea pozitivă la mediul social, în mentinerea sanatății mentale si emoționale. Familia si școala sunt instituții cheie care creează cadrul în care copiii si adolescentii se pot dezvolta armonios în funcție de aptitudinile și interesele de care dispun. Deci,  putem spune că familia si școala devin locul predilect unde elevul incepe să se descopere pe sine, să-și contureze o imagine despre propria persoană, să își dezvolte increderea in sine.

           Astfel,  m-am gandit să vă aduc la cunostință cateva informații de care ar trebui să ținem cont in dezvoltarea copiilor, dar si a noastră, pentru că indiferent de varstă niciodată nu vom putea afirma ca ne cunoaștem pe noi inșine în totalitate, confruntarea cu diferite situații poate scoate la iveala dimensiuni noi ale personalitatii.
      Cunoasterea de sine se dezvoltă  odată cu varsta si cu experiențele prin care trecem, este un proces cognitiv, afectiv si motivațional individual dar care suporta influențe din mediul extern. Imaginea de sine poate fi ințeleasă ca o reprezentare mentala a propriei persoane, sau o structura de cunoștinte care ghidează comportamentul. Presupune constientizarea a CINE SUNT EU? si a CEEA  CE POT SA FAC EU?  Astfel imaginea de sine influențează atat percepția lumii cat și propriul comportament. O persoana cu o imagine de sine negativă sau săracă va tinde să gandească, să simtă si să se comporte negativ. Trebuie adăugat faptul că imaginea de sine nu reflectă întotdeauna realitatea, de  exemplu: o adolescenta cu o invățișare fizică atractivă se poate percepe ca fiind urată și grasă .
          O altă caracteristică importantă in dezvoltarea personalitații este si STIMA DE SINE, care se referă la modul cum ne evaluăm, cat de ,,buni” ne considerăm comparativ cu propriile asteptari sau cu altii. Stima de sine pozitiva este sentimental de autoapreciere și incredere în forțele proprii. Copiii cu o stimă de sine scazută se simt nevaloroși si au trăiri emoționale negative. De aceea, dragi parintii si profesori, este datoria noastra de a identifica aceste aspecte și a veni în ajutorul copilului pentru a-i dezvolta abilitatea de a modifica atitudinile negative cu care se confruntă și a întari stima de sine pentru a se simți valoroși.
    O stimă de sine pozitivă și realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile și abilitatea de a face față presiunii grupului. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieții din experiențele pe care le are copilul si din acțiunile pe care le realizează și la care participă.
    Asadar, să nu uitam ca, fiecare persoana este valoroasă în sine si prin natura sa umană are capacitatea de a se dezvolta si de a-și alege propriul destin.
ELEVI CU O STIMĂ DE SINE POZITIVĂ:
-          Își asumă responsabilități ( pot să fac acest lucru)
-          Se comportă independent ( mă descurc singur)
-          Sunt mandrii de realizările lor ( sunt mandru pentru că…)
-          Realizează fără probleme sarcini noi ( sunt convins că pot face acest lucru)
-          Își exprimă atat emoțiile pozitive cat si pe cele  negative ( sunt suparat pentru că…)
-          Oferă ajutor și sprijin celorlalți colegi ( am nevoie de ajutorul tău)


EXPERIENȚE DIN COPILARIE CARE DEZVOLTĂ O IMAGINE DE SINE ECHILIBRATĂ:
-          este incurajat, laudat
-          este ascultat, i se vorbește cu respect
-          i se acordă atenție și este imbrățișat
-          are performanțe bune în activitățile școlare
-          are prieteni de incredere

ELEVI CU O STIMA DE SINE SCAZUTĂ
-          Sunt nemulțumiți de felul lor de a fi ( nu sunt bun de nimic, nu am nici o calitate)
-          Evită să se implice și să realizeze sarcini noi ( nu voi fi in stare să iau examenul)
-          Ii blamează pe ceilalți pentru nerealizarile lor ( profesorul a fost nedrept cu mine)
-          Sunt usor influențabili ( prietenii mei cred că este bine să fumezi)
-          Nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (nu stiu cum sa rezolv problema)
-          Pare rebel, nepasător.
       

EXPIERIENȚE DIN COPILARIE CARE FORMEAZĂ O IMAGINE DE SINE SCAZUTĂ:
-          Este des criticat( daca cineva mă critică mă simt prost si ridicol)
-          I se vorbește pe un ton ridicat, țipat
-          Este ignorant, ridiculizat( nu trebuie să faci greșeli)
-          Comparații dese între frați
-          Standarde înalte ale parinților in performanțele școlare
-          Are eșecuri în activitățile școlare
-          Problem emotionale si de comportament
În concluzie vă intreb: Ce fel de stimă alegeți să avem, pozitiva sau negativa???!!!
Sursa: wwwexamentitularizare.com/ Consiliere psihopedagogica
                                                                Realizat,

                                                                      Profesor consilier, Buhaschi Daniela

3 comentarii:

  1. Cred că profesorii ar fi bine să fie indrumați către dezvoltare personală. Copii sunt fragili, până la adolescență nu putem vorbi de o stimă de sine ci doar despre imagine de sine, adică copii cred despre ei ceea ce spun ceilalți despre ei. Iar dacă ceilalți nu spun lucruri bune despre ei această imagine de sine devine negativă. Un adult poate spulbera imagina de sine a oricărui copil printr-un comportament negativ susținut o perioadă de timp, cu atât mai mult un profesor care ia in vizor un anumit copil pe timpul școlii. In altă ordine de idei copii invață prin imitație, adulții din preajma lor devin modele pentru ei. Părinții și profesorii au intâietate in acest proces datorită timpului foarte mare petrecut cu ei. Dacă un adult nu se poate controla, nu e capabil să-și gestioneze propriile emoții, atunci copilul influențat de el va considera că așa e normal. Cât timp nu au o persoană cu tipar comportamental pozitiv pe care să-l imite nu putem avea pretenții de la ei să se comporte in mod pozitiv. Copii sunt oglinda noastră, a părinților și in mod special al profesorilor. Dacă un copil are un comportament necuviincios la școală e pentru că așa a văzut la alții, și așa consideră el că e normal. Vina nu e a copilului și a adulților din jururul lui. Și cum cel mai mult timp petrece copilul la școală sau făcând lecții, profesorii sunt cei care-l influențează in mod direct. Tare m-aș bucura să aud de un proiect in care profesorii sunt indrumați către dezvoltarea personală, in felul acesta sunt convins că dezvoltarea personală va ajunge și la copii fără ca ei să invețe expres despre ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este,e ca si cum mergi intr-o directie iar discipolii observa mai mult atitudinea si mai putin sensul cuvintelor...nu intamplator :word e cuvant iar sword e sabie!Cel ce vorbeste mult isi asuma si multe greseli,care odata facute nu mai pot fi indreptate.
    ..depinde de cel ce asculta!Ne-ar trebui mai multa implicare onesta a parintilor!De multe ori,ei deformeaza perceptia copilului despre scoala...din pacate,si apoi vin cu pretentii de multe ori lipsite de sens!Felicitari pentru articol si mult succes!

    RăspundețiȘtergere