Interviu cu Prof. Fediuc Ioan

Interviu realizat de: Pătrășcanu Bianca(VII A)
Buhuși Camelia(VII A)
Proiect inițiat de Școala Octav Băncilă Corni în parteneriat cu Flux Botoșani (www.fluxbotosani.ro) și Vocea Ortodoxă (www.voceaortodoxa.ro)


În ce an aţi venit să predaţi în şcoala ,,O. Băncilă'' Corni?


-Am terminat facultatea în 1998.Din septembrie 89 până în martie 90 am funcţionat la şcoala nr. 2 din Buhuş-Bacău,iar după,din martie 90 m-am transferat la Corni.


Cum erau copii atunci spre deosebire de generaţiile de astăzi?


-Copii erau aceiaşi.Copii au fost la fel de când lumea până când se va termina lumea.Doar că preocupările diferă în funcţie de perioadă.Atunci în 90 nu erau calculatoare ,nu era internet.Poate ştiţi că până în 90 nici televizor nu era.Nu ştiu cum vă imaginaţi voi lumea fără televizor,dar atunci programul la televizor era de 90 de minute pe zi sau 120.Şi copii trăiau mult mai mult în natură faţă de astăzi şi spre deosebire de cei de astăzi citeau foarte mult,copii nu aveau alte preocupări şi citeau.Ăsta era un aventaj.Dar în rest erau la fel.


Ce v-a influenţat să alegeţi această profesie?


-Sunt mai mulţi factori,toţi joacă un anumit rol.Poate faptul că mi-a plăcut matematica,poate faptul că mi-a plăcut să fiu între copii,când eram mic îmi plăcea să stau cu copiii şi am rămas un fel de copil.Şi întâmplarea,adică în toate hotărârile unui om,întâmplarea joacă un anumit rol.Cum e proverbul ,,Nu e cum îţi plănuieşti de acasă,ci cum se întâmplă să iasă"


Cum reuşiţi să faceţi faţă conflictelor dintre elevi?


-Depinde,depinde de conflict,depinde de elevii care au conflicte.E greu întradevăr mai ales că în ultimul timp sunt din ce în mai multe conflicte între elevi.Câteodată,eşti aspru,câteodată,încerci să-l iei cu vorba bună,câteodată chemi ajutoare.


Dacă aţi putea schimba sau îmbunătăţi ceva la elevi,care ar fi acel lucru?


-Nu ştiu dacă aş vrea neapărat să îi schimb pe elevi.Aş vrea poate să îi determin să îşi schimbe ordinea de priorităţi.Să înveţe mai mult,să citească mai mult,să stea mai puţin timp pe facebook,pe metin sau alte site-uri pe care stau ei.Deci cumva să schimb ordinea priorităţilor.


A existat vreo perioadă în care v-aţi gândit să renunţaţi la această şcoală pentru una mai bună?


-Nu


Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi profesor de matematică?


-Înseamnă o mare responsabilitate pentru că,întotdeauna admiterea la liceu s-a făcut pe baza examenelor la română,matematică,iar într-o anumită perioadă la istorie sau geografie.Deci chiar dacă un elev este talentat la desen sau la altceva,ca să îşi poată cultiva talentul,trebuie in clasa a IX-a să dea examen tot la matematică şi română.Deci chiar dacă nu-i înclinat,nu-i place să facă matematică,el tot trebuie să ia o notă suficient de bună,încât să ajungă să facă desen,muzică sau altceva.Asta-i una dintre cerinţele sistemului de învăţământ,pentru că indiferent de profilul liceului unde vrea să meargă ar trebui să dea mereu examen la română şi matematică.Ar trebui să se mai diferenţieze.Cei care vor să meargă pe latura umanistă să nu fie obligati să dea examen la matematică.Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani,ce decizie aţi lua? Aţi alege să fiţi tot profesor de matematică?


-Probabil că da,dar nu cred că aş mai rămâne în România.La 18-19 ani e posibil să vreau să plec.


Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi una negativă din cariera dumneavoastră? -Sunt foarte multe şi mi-e greu să aleg.Sunt afectat mereu când se aduc rezultatete la un anumit examen.Indiferent de câte note bune ar fi.Au fost situaţii când nu au fost destul de multe,mereu este cineva care ar fi putut lua mai mult.Şi atunci e normal că te simţi vinovat la fel cum simte şi elevul şi părintele respectiv.Dacă nu cumva eşti principalul vinovat pentru rezultatele elevului.Iar experienţe pozitive,la fel sunt multe.Mă bucur când mă întâlnesc cu elevi care s-au descurcat şi sunt oameni la locul lor.


Cum se desfăşoară orele de matematică,în clasă,cu elevii dvs.?


-Orele de matematică nu pot fi la fel de antrenante ca cele de muzică sau altele.Au o anumită asprime deci trebuie să fii cumva mai serios şi tu şi elevul.Şi atunci orele de matematică nu atrag,crează aşa o anumită stare negativă.Unora le este frică,altora le crează o anumită repulsie,câţiva,sper că puţini, le este scârbă.Deci nu ai ce face trebuie făcută.


Domnule profesor,sunteţi un model bun pentru mulţi profesori de matematică,ne puteţi spune care au fost modelele dvs.?


-Iarăşi e greu de spus.Bineînţeles primele modele au fost profesori pe care i-am avut.Mi-e fost profesor de matematică domnul Brichisală în gimnaziu şi domnul Motelică,Dumnezeu să-l ierte,o fală a matematicii botoşănene,a fost profesor la liceul Economic.Poate aţi auzit de domnul Bălăucă,unul dintre cei mai cunoscuţi profesori din oraşul Botoşani.Toată lumea vroia să facă matematică cu domnul Bălăucă pentru că,chiar dacă era dur,cine reuşea să ia nota 5 la el,reuşea la liceu şi mergea mai departe.


Ce sfaturi aţi da tinerilor profesori,sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învătământului?


-Să aibă răbdare,să ştie că nu e ca la alt serviciu în care după ce ţi-ai terminat orele de muncă la serviciu pleci acasă şi acolo poţi să faci altceva fără să te gândeşti la serviciu până pleci înapoi.Dacă eşti profesor,când ajungi acasă tot la asta trebuie să te gândeşti.Să îţi pregăteşti lecţiile,să-ţi pregăteşti subiectele,să corectezi lucrări,deci după ce faci câteva ore la şcoală,cam tot atâtea faci şi acasă.

Interviu cu Vasile Popovici

Interviu realizat de: Ursuleanu Ancuta(VIII A)

                             Ursuleanu Madalina(VIII A)

Proiect inițiat de Școala Octav Băncilă Corni în parteneriat cu Flux Botoșani (www.fluxbotosani.ro) și Vocea Ortodoxă (www.voceaortodoxa.ro)

1. De la ce vârstă aţi început să scrieţi?

Am început să scriu poezie la 15 ani, pe când eram elev, în primul an de liceu (câteva).

2. Cum se numeşte prima dv. Carte?

Prima carte se numeşte „Paradoxuri” (poezii), Editura Princeps, Iaşi, 2007.

3. Câte cărţi aţi publicat până acum?

Am publicat 15 cărţi, din care 5 volume în 2013, pentru care am primit medalia „Virtutea Literară”, pe 8 martie 2014, în cadrul Adunării anuale a Ligii Scriitorilor din România, dar şi pentru întreaga mea activitate literară.

4. Aveţi un subiect anume despre care vă place să scrieţi?

Nu am avut niciodată un subiect anume. Când scrii proză, ai un subiect anume, îţi faci osatura romanului, după care urmezi planul. În poezie nu ai subiecte premeditate ori predilecte. Scrii când îţi străfulgeră ideea. Niciodadă nu îţi poţi propune să scrii un poem de dragoste, despre natură etc. Scrii când „îţi vine”, altfel, nu poţi să scrii o poezie nici într-o viaţă de om. Poezia e transfigurarea unei realităţi, ci nu realitatea. Ea, realitatea, poate fi motiv de inspiraţie. Poezia, marea poezie, se scrie, îşi trage curgerea, nu atunci când eşti fericit (fericirea e relativă), ci mai degrabă din suferinţă şi durere. (Asta nu înseamnă că trebuie să ne autoflagelăm, ca să ne doară, că doar aşa ne iese şi nouă de o poezie, nu!).

Necazul omul vine pe neaşteptate şi nechemat.

5. Care a fost cel mai mare obstacol din viaţa dv.?

Cel mai mare obstacol? Aş! E ca şi cum ai călca pe ceva, întrându-ţi în picior 1000 de spini, dat tu îl simţi pe cel mai mare şi mai frofund intrat în talpa piciorului tău. Nu ştiu câte obstacole m-au împiedicat să ajung la un anume capăt, nu ştiu, oricum enorm de multe. Dar, pentru că m-ai întrebat care a fost cel mai mare, ei bine: cancerul. M-a pândit la cotitură şi m-a lovit; m-a lovit în aşa hal, încât, tot restul vieţii nu mai poate fi ca înainte. Acest obstacol nu mă lasă să alerg ca tine, nu mă lasă să ridic greutăţi, aşa cum o face tatăl tău, nu mă lasă să muncesc fizic până, obosit fiind, să nu-mi mai trebuiască nici mâncare, ci doar o clipă de tihnă şi odihnă.

6. Care a fost modelul dv. de viaţă?

Nu am avut un model de viaţă. Dacă ar fi să-mi aleg, l-aş alege pe tata, în multe privinţe. A fost un om blând, nu m-a atins vreodată cu un deget. Cea mai grea bătaie era să-mi facă o observaţie că lucrul făcut de mine nu este bine făcut. Preferam să intru în pământ, decât să-mi spună aşa ceva. Despre modelul în viaţă e mult de discutat, s-ar scrie cărţi întregi. Cel mai bun model este acela ca tu să devii, să fii cum ţi-ai dori să fii. Tinerele fete îşi iau model, să iau arbitrar unul, să fie precum Bianca lui Bote: frumoasă, suplă, aleargă băieţii, se ţin scai, e bine!? Dar, dacă, tu, care-ţi doreşti modelul, afli că Bianca minte, fură, îşi înşală aproapele, este necinstită…ţi-ai mai dori modelul? Un băiat şi-ar lua model pe Eminescu: cel mai mare poet al neamului, unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, frumos cum era, ca un semizeu…e bine până aici, nu? Afli – de fapt cum a şi fost – că a trăit o viaţă în sărăcie, mai apoi în boală, murind în Sanatoriul doctorului Şuţu, din Bucureşti, la numai 39 de ani, cu marea lui dragoste pentru Veronica Micle, neîmplinită…ai mai vrea „să fii Eminescu?” După mine, repet, după mine, nu există un model de viaţă perfect (perfect e numai Dumnezeu). Fiecare om bun nu este numai bun, ci este şi rău; orice om rău nu este numai rău, ci are şi părţi bune. Aşa că…

7. Când eraţi de vârsta mea, ce doreaţi să ajungeţi în viaţă?

Când eram de vârsta ta îmi doream câte-n lună şi în stele, soarele şi să prind stele-n palmă ca pe nişte petale de maci roşii…La vârsta ta se visează, totul este al tău, apoi…există şi un „apoi”. Când eram ca tine, miriştea îmi sângera piciorul precum steiul în urcuş pe stâncă, ducând în ţarini câteva vite, la păscut. Acum e altfel şi e bine că e aşa. Oricum, voiam să mă fac, mai degrabă popă decât doctor.

8. Care este sursa dv. de inspiraţie?

Sursa de inspiraţie…nu am avut o sursă; ea, sursa, vine când nici nu te-aştepţi şi de unde nu te-aştepţi. Văd un măr ce cade, un ieduţ alergând, o bătrânică pe patul de ducă, alta torcând ca-n alte vremuri, un cuvânt auzit de la cineva, ochii bulbucaţi ai unui brotăcel, un ţârâit de greier ori o înţepătură de jivină mică, un prunc nedezlipit de ţâţa mamei…iată surse!

9. Cum e să faceţi parte din lumea scriitorilor?

Lumea scriitorilor este frumoasă şi necruţătoare, în acelaşi timp. Scrii bine ori prost, între aceste două concepte îţi alegi urcuşul, dacă mintea te ajută ori …altfel, dacă n-ai reuşit să urci, n-ai de unde să cazi. Este o lume a intelectualilor, o lume elevată unde, ori nu poţi pătrunde, ori pătrunzi cu greu, cu multă caznă literară. Mai este şi răutăcioasă această lume, neprietenoasă. Unul care scrie mediocru, invidiază pe cel care scrie bine şi-i vrea gâtul rupt, tăiat pe ghilotină. Nu tot omul deştept este, poate fi model de viaţă, ca să invoc întrebarea pusă mai sus. Se înfiripă prietenii literare, care prietenii sunt cele mai trainice şi care au o bucăţică de dumnezeire, de divin. Lumea literară este raiul, dar şi iadul, deopotrivă. Când am fost la Iaşi, pe 8 martie, 2014, la Adunarea anuală a Ligii Scriitorilor Români, am fost îmbrăţişat de multă, multă lume pe care de-abia acolo am întâlnit-o în carne şi oase (ne cunoşteam doar virtual, cu o parte). Simţeam cum unele îmbrăţişări erau adevărate, dar altele? Când mi s-a înmânat medalia „Virtutea literară” pentru merite deosebite în creaţia literară, toată sala aplauda…nu chiar toată sala, înţelegi?

10. Care a fost cel mai bun prieten al dv.?

N-am avut prieteni, doar amici. Prietenia presupune şi jertfa de sine, până la sacrificiul suprem, ori nimeni nu vrea să moară de dragul tău.

11. Aveţi timp şi pentru familie? 

Pentru familie am avut şi am tot timpul care-mi este dat în datumul meu. Pentru familie, las baltă poezia, nimic nu-mi este înaintea familiei; în orice situaţie, ea, familia primează. Este viaţa mea, scopul meu existenţial, pentru ea trăiesc, ca să dau trăirii mele sens.

12. De ce aţi rămas în Corni?

Am rămas în Corni pentru că aici sunt rădăcinile mele; nici n-am putut, nici n-am vrut a mă dezrădăcina. Puteam s-ajung oriunde. Aici suntîngropaţi străbunii mei, mai încoace părinţii şi fraţii, nu pot lăsa mormintele lor fără o lumânare aprinsă la căpătâi. Aici sunt amintirile mele, tinereţea mea, prima şi ultima mea dragoste!!!

13. Am auzit că vă place pescuitul, este adevărat?

Pescuitul şi vânătoarea sunt hobii ale scriitorilor, dar nu numai. Sunt momente de recreiere, meditaţie, linişte şi pace într-un mediu nesălbatic, detaşat câteva ceasuri de relele firii şi de Răul Universal.

14. Ce mesaj le-aţi transmite tinerilor de astăzi?

Să fie demni! Demnitatea este un principiu ontologic, adică al existenţialităţii.

Amintiţi-vă de Dimitrie Cantemir, în faţa gâdelui!

15. Dacă e să schimbaţi ceva din viaţa dv., care ar fi acel lucru?

Acum e prea târziu să mai schimb ceva. Aş vrea să se schimbe lumea, să fie mai altruistă, mai bună, mai spălată de păcate!!!

Dumnezeu a prăpădit Cetatea Sodoma pentru că nu s-au găsit în ea, în Cetate, 10 oameni buni şi frumoşi, plouând asupra ei cu foc şi pucioasă. Lumea asta care-mi lasă o grimasă şi îmi repugnă, de ce nu este prăpădită?! Pentru că în CETATE (prefer România), mai sunt încă 10 oameni frumoşi.

Selectie foto de pe www.scoalagimnazialacorni.ro

Modelul meu - Nicolae Iorga

Iurac Bogdan
Clasa a VII-a 
Indrumator:Ivancov Elena, profesor de limba romana

Un model demn de urmat este,fara indoiala,Nicolae Iorga
De ce Nicolae Iorga? Unul din motive ar fi acela ca el se alatura unor nume mari ca cel al poetului Mihai Eminescu,compozitorul George Enescu,pictorilor Stefan Luchian si Octav Bancila,parintelui Cleopa si Patriarhului Teoctist,personalitati de mare valoare care s-au nascut in judetul Botosani.
Fiecare dintre aceste nume poate constitui,la randul lor, un model de urmat,un reper, la un moment dat, in viata fiecaruia dintre noi, in definirea personalitatii noastre.
Toti cei mentionati reprezinta certe valori ale culturii noastre,iar noi trebuie sa stim sa ne pretuim adevaratele valori.
A vorbi despre ele,este un semn de pretuire si respect.Asta putem face.
De ce Nicolae Iorga? Pentru ca a fost un mare istoric,un critic literar,documentarist,dramaturg,poet,memorialist,ministru,
prim-ministru,profesor universitar si academician roman.
A avut o activitate stintifica neegalata de un alt scriitor roman,cel putin cantitativ,fiind autorul a 1003 de volume si 17555 de articole si studii.
A scris sinteze,monografii de orase, de domenii, de familii, a scris istoria bisericii, a armatei, a literaturii etc.
A fost inzestrat cu o memorie extraordinara si cu o neobisnuita putere de munca.Demn de mentionat e faptul ca a terminat Facultatea de Litere din Iasi intr-un singur an.
Nicolae Iorga a reprezentat stiinta si constiinta istorica, spiritualitatea poporului roman in cele mai importante momente ale existentei lui.
Cine si-ar fi inchipuit ca exista oameni care ar putea lasa drept mostenire urmasilor scrieri istoriografice, scrise in trei limbi, asa cum a facut-o el.
Intr-o viata oprita la 69 de ani, Nicolae Iorga a cercetat toata istoria romanilor si a scris foarte mult despre ei, a acumulat numeroase cunostinte pe care le-a daruit tuturor cu har unic, iar pentru acestea nu ai cum sa nu-i porti respect si sa te gandesti ca ar fi minunat ca o mica parte din tine sa fie asemeni lui Nicolae Iorga

Modelul meu - Ana Blandiana

Clasa a VIII-a A Plesca Ionut- Cristian, profesor Sava Stefania.
Modelul meu in viata este scriitoarea Ana Blandiana. Numele ei real este Otilia Valeria Roman. S-a nascut in orasul Timisoara. Tatal sau a fost preot. A facut facultatea de Filologie din Cluj. 
A fost o persoana curajoasa, in discursul ei pentru Radio Europa libera. L-a infruntat pe presedintele Romaniei la acel timp Nicolae Ceausescu. Datorita regimului totalitar a aparat drepturile omului.
A scris numeroase volume de poezii dintre care amintim ”Calcaiul Vulnerabil”, ”50 de poeme”, ”La cules ingeri”.
A scris si literatura pentru copii:
”Intamplari din gradina mea”, ”Intamplari de pe strada mea”, ”Cartea Alba a lui Arpagic”. In prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului. 
Oameni ca Ana Blandiana trebuie iubiti si respectati caci dau cinste romanilor.