Relația dintre religie și psihogie in școală (referat)

 Prof. consilier, Buhaschi Daniela

   Sf. Ioan Gură de Aur spunea:

 ,, A  educa înseamnă a purta de grijă de copii și tineri în ceea ce privește curatenia sufletească si buna cuviință, a-l creste pe copil moral, om drept, a-l creste în evlavie, a avea grija de sufletul lui, a-i modela inteligența, pe scurt a te îngriji de mantuirea sufletului lui.

Educatia este asemenea unei arte, artă mai mare decat educația nu există, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de aici, arta educației se savarseste în vederea accederii la lumea viitoare.”

      Omul nu se naste ca fiinta morala, ci devine, iar  maniera în care devine depinde esențial de educația pe care o primește. Putem spune astfel că atat în cadrul orelor de religie cat și în cadrul orelor de psihologie ( consiliere) elevii prin intermediul cadrelor didactice dobandesc unele deprinderi care-i responzabilizează și îi fac mai respectuoași și mai buni.

     În ce privește educația religioasă, care are ca finalitate formarea ființei spirituale, capabilă să înțeleagă sensul profund al lumii și să se înțeleagă pe sine, psihologia acordă o importanță deosebită asupra dezvoltarii prin educație intelectuală, a facultaților intelectului. Asadar, atat profesorul de religie cat si profesorul consilier nu  au numai  rolul de a transmite cunostințe și de a le distribui, ei comunică antrenand intreaga personalitate a elevului în dobandirea cunostințelor de bază și funcționale.

    Varsta copilăriei reprezintă terenul cel mai bun pentru cultivarea și formarea unor atitudini spirituale care sunt ,,efecte” ale educației religioase în planul profund al spiritualitații ființei, reflectate în faptele de viață din orice domeniu și nu doar în sfera religiei.

   După cum știm familia are un rol important, înca din copilarie parinții transmit unele caracteristici religioase care canalizează dimensiunile copilului spre săvarșirea de învățături si comportamente pline de piosenie, sprijinind copilul într-o integrare rapidă, fără dificulțăți, printr-o caracteristica în spiritul iubirii, al respectului reciproc, al toleranței dar mai ales al increderii in fortele proprii.

    Bineînteles parintii reprezinta primele repere în ce priveste dezvoltarea emotională a copilului. În dezvoltarea inteligentei emotionale a fiintei umane psihologia da posibilitatea recunoasterii si integrarii tuturor emotiilor fie ele pozitive sau negative recunoscand importanța cunoasterii si a trairilor lor autentice  în egala măsură mai ales ca, fiecare individ simte bucuria, tristetea, frica, dezamagirea, furia în mod diferit, din această cauză apărand blocaje emoționale care se manifesta zgomotos alterand sanatatea fintei umane. S- a observat astfel ca atunci cand sunt bolnavi fizic sau mental oamenii devin mai religiosi.

    În concluzie putem spune ca atat Religia cat si Psihologia sunt discipline unice si deosebite care trebuie echilibrate si armonizate deoarece vin în sprijinul și formarea viitorului om al societații.

   Noi, cadrele didactice suntem cei care trebuie să dăm dovadă de sensibilitate și dragoste pentru copii, de capacitate de anticipare și de cunoaștere a elevilor, de empatie si echilibru afectiv. Să acordam atenție problemelor pe care elevii trebuie să le clarifice, sa le acordăm respect și poate astfel vom contribui în mod pozitiv la propria lor formare atat în plan religios cat și psihologic.

BIBLIOGRAFIE:

Cucos, Constantin, Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare si grade didactice , Editura Polirom, 2009.

E.Verza./ F.Verza- Psihologia varstelor

www.doxologia.ro/ www.ultrapsihologie.ro